Cum îi vom urma pe sfinţi
dacă nu îi cunoaştem? Cât de mult putem să iubim pe cineva despre care ştim
prea puţine lucruri?
În timp ce cunoaştem o
mulţime de amănunte despre viaţa oamenilor politici, a vedetelor, vieţile
sfinţilor ne sunt prea puţin cunoscute. Este drept că Dumnezeu a îngăduit ca
unele să rămână ascunse. Dar este de datoria noastră, ca ortodocşi de neam
român, să ne cunoaştem sfinţii şi marile personalităţi prin care Dumnezeu a
povăţuit poporul nostru de-a lungul istoriei. Cine oare a contribuit mai mult
la luminarea noastră duhovnicească decât sfinţii care au agonisit Duhul Sfânt
întru ei şi, prin Acesta, L-au făcut pe Dumnezeu cunoscut poporului?
În această rubrică vom
prezenta atât sfinţii români şi cei de alt neam ale căror moaşte au ajuns în
ţara noastră, cât şi marile personalităţi prin care Dumnezeu ne-a condus în
istoria duhovnicească a chemării tuturor popoarelor spre Împărăţia Cerurilor.
Sfânta Parascheva,
ocrotitoarea bulgarilor
Imperiul Româno-Bulgar a
fost întemeiat în 1186, de către fraţii Petru şi Asan. În 1185, aceştia au
organizat o răscoală împotriva dominaţiei bizantine şi au declarat oraşul
Târnovo drept capitală a celui de-al doilea Imperiu Bulgar. În 1238, Împăratul
Ioan Asan al II-lea a strămutat moaştele Sfintei Parascheva din biserica
Sfinţilor Apostoli în Târnovo, care devenise şi reşedinţa noului patriarh al
bulgarilor. Cercetătorii afirmă că această strămutare s-a făcut în ziua de 14
octombrie, care va deveni ziua de pomenire a Sfintei Parascheva.
Binecredinciosul împărat a ieşit în întâmpinarea moaştelor la patru kilometri
distanţă de Târnovo, împreună cu mama sa Elena, soţia sa Ana şi cu Patriarhul
Vasilie al Târnovei, cu demnitari şi credincioşi. În scurt timp, Sfânta
Parascheva a ajuns foarte iubită de bulgari, fiind cinstită ca apărătoarea
capitalei şi a ţării.